Hello,
De fiecare data cand ma gandesc la ceva amuzant in mintea mea se grabesc sa apara o multime de amintiri ale unor intamplari trecute.
Iata una dintre ele.
Ecuatia este urmatoarea : EU + O PERECHE DE OCHELARI + IARNA……. ce a iesit va spun imediat.
Pai sa vedeti cum a stat treaba.. iarna aceasta, ca in fiecare dimineata m-am grabit catre statia de autobuz impreuna cu prietena mea care coincidenta face este si colega mea de servici. Nu stiu cum se intampla dar de fiecare data suntem in intarziere si trebuie sa concuram cu autobuzul care dintre noi ajunge mai repede in statie.
Iata sumarul acestei curse zilnice:
Autobuzul se opreste la trecerea de pietoni sa acorde prioritate… eu „Haide Cosmina, acum este sansa noastra!” si o rupem la fuga gafaind din toate puterile.
Autobuzul sta sa ne depaseasca….noi marim viteza.
Autobuzul ajunge in statie….noi alergam si ne gandim cu jind „Doamne da sa fe multe persoane care sa coboare si sa urce”
Rugile ne sunt ascultate… „Amin!” ne-am urcat in autobuz :).
Pe de alta parte ochelarii mei respectand legile fizicii m-au bagat intr-o ceata totala, pe scurt s-au aburit…dintr-o data vizibilitate zero. Iar cand autobuzul a inceput sa se puna in miscare m-am grabit sa pipai in jurul meu pentru a gasi o bara de sustinere. „Ah, ce repede am gasit ceva de care sa ma tin” ma gandesc cu multumire in timp ce autobuzul ma zgaltaie cand trece printr-o groapa. Dar nici nu apuc sa-mi duc bine la sfarsit acest gand de usurare cand aud o voce revoltata spunand „Pardon”.Intr-o fractiune de secunda simturile ii transmit creierului meu urmatoarele informatii ” De ceea ce te tii tu nu este o bara cel mai probabil este o persoana- mesaj incheiat-„. Rasul amuzat al prietenei mele imi confirma acest fapt.
In acel moment lansez rapid un „ma scuzati” si ma grabesc sa imi gasesc un alt punct de sustinere de data aceasta unul mai putin uman… Ei, credeati ca s-a terminat aici? Nuh, nici pe departe. In acel moment in care nu ma m-ai tineam de nimic soferul de autobuz a pus o frana brusca in urma careia am cazut practic peste un domn. Si din nou „Ma scuzati” si in plus si un „V-ai ce rau imi pare.V-am lovit?”.
Vreau sa va zic ca toata ziua am fost nevoita sa suport rasul prietenei mele de fiecare data cand isi aducea aminte faza aceasta. Si credeti-ma ca are o memorie buna si si-a amintit-o de muuuult prea multe ori :).
In aceea zi am analizat intamplarea pentru a determina vinovatul iar concuzia a fost : ochelarii sunt de vina. Nu tu antiaburire, nu tu protectie UV. Acela a fost primul pas in a-mi dori sa-mi achizitionez o noua pereche de ochelari iar recent am inceput sa ma documentez. Dupa ceva cercetari pe net am ajuns la concluzia ca imi doresc o pereche de ochelari cu lentile Optifog by Essilor. Din cate am inteles aceste lentile au cea mai mare protectie UV de pe piata.
Asadar in momentul de fata imi doresc super mult o pereche de astfel de ochelari. Pe termen scurt a devenit scopul meu suprem :D.
Cam atat cu povestile amuzante pe ziua de azi. Pe data viitoare!
sakuragari 